Capitulu 8
Da quellu ghjornu, Ryosaku era preoccupatu di quellu zitellu.
Puru leggendu in biblioteca, trova difficiule di mantene a so mente nantu à i libri.
Accantu a iddu e a Oyama, ovviamente, altri studenti venenu quì.
I novi studienti di u primu annu chì eranu appena iscritti cumincianu ancu à vene quì è quì per leghje libri d'immagine.
Però, 'sta bedda fimmina nun vinì a la biblioteca pi assai tempu.
Na picciotta vivaci, trasìa quasi tuttu lu tempu cu li novi amici ntô cortile dâ scola.
A biblioteca era situata direttamente sopra à a classa nova di u primu annu... in altre parolle, era à l'estremità orientale di u sicondu pianu.
Quannu guardò fora da la finestra di ccà, putìa vìdiri un largu cortile di la scola.
À l'estremità orientale di u cortile, ci eranu barre orizzontali una accantu à l'altra, è i zitelli di u primu gradu spessu ghjocavanu intornu à elli.
Li picciriddi di li voti menzu e supiriuri nun vannu spissu a sta zona.
Ryosaku chiuse u libbru di fantascienza ca stava leggennu, si levò e camminò pi nu pocu di tempu ntâ granni biblioteca, e quannu all'improvvisu guardò fora dâ finestra, vitti la figura di lu picciriddu vicinu â barra orizzontali cchiù bassa.
Era un pocu diffirenti da u so stile di capelli à a cerimonia d'entrata ... pudia dì subitu.
Vidìa li muvimenti di la picciridda cu fascinazzioni pi nu pocu di tempu, ma quannu na fimmina passava daretu a iddu, di colpu si ricunuscìu e si misi a jiri a lu sò libbru chiusu di fantascienza.
Forse era picchì nun vulia ca l'oggettu ca l'affascinava fussi canusciutu, e picchì vulia ammucciari lu so' imbarazzu.
Ryosaku nun era cchiù capaci d'immergersi ntô cuntinutu dâ fantascienza.
"Vogghiu essiri amicu di sta fimmina...!"
Era ossessionatu da chistu.




