Capitulu 43
Mentre Ryosaku stava davanti à l'entrata di u gimnaziu, hà intesu e voci forti di i zitelli riuniti per a Tanabata Festa.
Ryosaku si tolse li scarpi e entrò 'ntô museu cu li calzini addossi, e chiddu ca vitti fu... Propriu comu l'annu passatu, c'eranu tanti arburi di bambù appoggiati ccà e ddà cu tanti strisci di carta cu li desideri appesi... e ci pinsau. Eranu li picciriddi a guardari... li maestri a guardari supra di iddi.
Mentre Ryosaku caminava avanti, i so cumpagni di classe l'anu vistu è si sò precipitati versu ellu.
"Nun è Takada-kun! ...U to corpu ora è bonu...?"
"Takada-san, eramu assai preoccupati!"
"Grazzi assai pi veniri...tutti v'aspittavamu!"
(Questu hè u....!)
Ryosaku nun ci cridìa.
Finu a ora...finu a oggi, quannu era 'n sesta, nun avia mai ricevutu tali palori gentili e caldi di li so' cumpagni di scola.
"Fratellu di pranzu scolasticu!"
I novi studenti di u primu annu chì anu trovu à Ryosaku si sò ancu precipitati versu ellu.
... Certi di li picciriddi chiancìanu e abbracciàvanu a Ryosaku.
"Onii-chan (= u me caru frati)... Onii-chan, ti senti bonu ora...?"
"Jocati cu mia ancora".
"Onii-chan, ti vogghiu beni!"
Ryosaku chiancìu senza cuntrullari.
"Tutti... Grazzi a tutti. Ti ringraziu... Vi ringraziu".




