Capitulu 30
Ryosaku, ora 'n sesta scola, vinni datu 'n "nuovu travagghiu" duranti lu pranzu.
À a scola elementare K, i zitelli di sesta classe sò incaricati di serve i pranzi di a scola per i novi zitelli di prima classe, à turnu ogni ghjornu.
Doppu ca accuminciau stu "lavuri", Ryosaku trasiu 'nta sta classra nostalgica pi la prima vota di quannu la Maestra Suzuki cci dissi ca Mieko avìa a trasfiriri.
Ryosaku era capaci di avvicinassi à i novi studienti di u primu annu chì aspettavanu u so pranzu di scola per esse servitu, è ancu s'ellu ùn pudia micca sente u listessu "odore" cum'è Mieko da questi novi juniors, hà ritruvatu gradualmente quellu sentimentu "nostalgicu".
I cumpagni di classe di Ryosaku, chì sò ancu incaricati di serve i pasti, cumpletanu tranquillamente è tranquillamente a so quota, mentre Ryosaku li chjama à ognunu di elli attraversu a so maschera.
"Oh, stai attentu a nun spargiari li piatti".
"Stew, mi po' dari un pocu cchiù...?"
E accussì.
Ryosaku addivintau prestu pupulari tra li novi studenti di primu annu.
Sia i picciotti sia i fimmini amanu Ryosaku è u chjamanu "Fratellu di pranzu scolasticu".
Ryosaku stessu hè statu surpresu da stu cambiamentu felice, postu chì ùn avia mai avutu altri zitelli interessati in ellu à parte Mieko.
... Alla fini, Ryosaku accuminza a passari li pausi cu iddi.
Ragazzi e fimmini si mischiavanu l'unu cu l'àutru e giucàvanu a tag o a nascondino cu Ryosaku, e Ryosaku stissu li trattava comu beddi fratelli minuri o sorelle minuri e si divertivunu assai.
Tuttavia, Ryosaku ùn hà mai righjuntu u puntu induve sentia u listessu livellu di "amore" per elli cum'è per Mieko.
Alla fini, si stancarunu di sunari cu Ryosaku, e lu gruppu pirdìu na pirsuna, poi dui, e l'urtima fimmina cchiù bedda chi ristò lassò Ryosaku.
... Nisciunu picciriddu seguiu a Ryosaku finu a la fini.
Dopu a scola, Ryosaku nota chì ùn ci sò più novi studienti di u primu annu in u cortile di a scola.
Comu Mieko, ca l'aspittava tutti i jorna, nun c'era n'àutru picciriddu ca l'aspittava sempri quannu tornava a casa di la scola ntô cortile di la scola.
Nun c'era nu figghiu ca putissi pigghiari u so postu.
E Ryosaku ricorda la nostalgica Mieko... la cara Mieko cu cui si nni iju a casa, tenuti a manu, comu si fussi ora.
"Mieko-chan, mi dumandu cumu stai... Chissa' se ora ti senti megghiu... "
Ryosaku murmura ntô cortile vacanti dâ scola unni nun c'è nuddu.
"Mieko-chan, comu stai...? I... Mi sentu sulu".
... Un numaru di lacrime cascò nantu à a sabbia secca di u cortile di a scola.




