Capitulu 27
Lu jornu di la cerimonia di laurea.
La palestra unni si tinniva la cerimonia era affollata nun sulu di picciriddi e maestri, ma macari di tanti parenti e pirsuni ntirissati â cerimonia.
Ryosaku hà sintutu un dulore insopportabile in u rumu di a folla, chì era stranamente forte è diversu da u rumu di u ghjornu precedente.
Inoltre, ci sò l'odori di l'altri chì Ryosaku di solitu ùn pò micca odore ... l'odore artificiale di u profumu chì i so genitori anu messu nantu à a so pelle, l'odore vertiginoso di pomada per capelli, è a sensazione di solitudine. L'odore acre è estremamente sgradevule di repellente d'insetti emessu da i vestiti chì eranu stati tirati fora di l'armadiu hà trasformatu l'internu di u museu, dighjà affollatu è soffucu, in un ambiente ancu più intollerabile per Ryosaku.
Prima ca si n'addunava, Ryosaku girava pi la sala, chi era piena di na sensazioni di cunfinamentu, a circari lu profumu nostalgicu di ``Mieko.
"Mieko-chan... nun è ccà. Non si trova cchiù".
L'occhi di Ryosaku s'avvicinaru allura a l'area unni li studenti di primu annu s'avìanu sistematu pi cortesia nta li so posti.
... Non c'è mancu l'oduri di Mieko.
☆ ☆ ☆ ☆ ☆
Quandu Ryosaku pigghiau u so postu assignatu à l'estrema sinistra, u so core hà subitu cuminciatu à batte più veloce.
U so respiru hè diventatu sempre più difficiule, è i so arti anu cuminciatu à tremà.
L'occhi di Ryosaku emettini na luci vuota, comu 'nta 'sta vota, e poi accumincianu a diventari nuvuli.
"No, mi sentu 'ncapu a testa"...
Ryosaku sente un signu chì u odiosu "mostru" chì s'hè sbarcatu nant'à a so spalla tandu hà cuminciatu à apparisce torna.
Ryosaku poi fa la smorfia di duluri mentri cresci gradualmente.
Appena quandu Ryosaku era per esse catturatu da u mostru, a manu diritta di qualchissia hè stata piazzata delicatamente nantu à a spalla manca di Ryosaku.
In u so statu di mente nebbiosa, Ryosaku si girò è vide u Maestru Suzuki chì u sorrisia tranquillamente.
(... Ryosaku-kun, è tuttu bè. Lucherò à fiancu à voi.)
U messagiu gentile è putente di u maestru hà sicuramente toccu u core stancu di Ryosaku.
Quannu la maestra si misi a sediri, lu disturbatu "statu" di Ryosaku era tornatu a lu statu di calma ca avìa avutu prima ca entrassi nta stu locu.
... Lu "mostru" è partutu.
Ryosaku fu sarvatu ieri... e ancora oggi dû cori caldu e cumpassioniusu di la Maestra Suzuki ca sciugghìu lu ghiacciu.




