Capitulu 16
Lu jornu doppu lu festival d'arti di la scola.
Ryosaku, ancora malatu, s'avia a forza di jiri a scola. Di sicuru, pi vidiri la so amata Mieko.
Ci sunnu pausi a matina pi lu "riposu a menzu" e "pausa pi lu pranzu" doppu lu pranzu.
La classa di quartu gradu vicina era 'n qualche modu rumurosa.
Quandu Ryosaku guarda casualmente à l'internu, Shigeharu Oyama hè circundatu da tutti è hè burlatu.
...quannu vidi, Oyama stava ccà cu na facci pallida, e diversi fimmini puntavunu a li pantaloni bagnati di Oyama e ridevanu...!
"Shige-chan, tu nun si' bonu, si' nu quattru di scola e vai a pisciari!"
"Oyama! Quantu voti haiu a fari 'a sala di classi sporca? Pruvate à pulì lu voi stessu!"
Li palori di nu cumpari masculu senza cori, trafiggunu lu cori di Oyama.
Ryosaku è in debitu à Oyama per avè insegnatu à ellu infurmazioni preziose. Da tandu, ùn ci hè stata nisuna cunversazione trà i dui, ma si sò rispettati l'uni l'altri cum'è cumpagni chì luttanu in circustanze simili.
À l'urìggini,
"Uomini, non vi vergognate...? Nasciu cu stu corpu. Comu ti sintissi si ti pigghiassiru pi fissa accussì!?"
Normalmenti, sbagghiàva a nu studentu di quartu annu, ma Ryosaku era diffirenti stu jornu.
Puru siddu nun si sentiva bonu, pi quarchi ragiuni nun sentiva lu bisognu di difènniri Oyama.
Vidennu la situazzioni cu l'occhi soi, fuggìu di lu locu, ignurannu la folla ca si n'era riunita doppu e chi sussurrava e si burlava di iddu.
Ryosaku era turmentatu da un sintimu di culpabilità per "lascià Oyama more", ma ùn hè mai vultatu à u poveru Oyama.
Poi, cu nu sintimentu scuru, comu nu sonnambula, caminau versu Mieko, ca stava aspittannu 'nta l'area di u bar orizzontali.




