Capitulu 15
Passaru li staggiuni, e a la fini di l'invernu c'era nu festival di l'arti a la scola.
Sia Ryosaku sia Mieko eranu pronti à ghjucà piccule parti in i ghjochi di i so gradi, ma quandu stavanu guardendu l'esibizioni di altri gradi, si sò sciolti fora di i so posti divisi per gradu è si sò seduti fiancu à fiancu, bracciu in bracciu, era appellu per a prima volta in una bona relazione.
Ryosaku amò Mieko, ma in fattu, pochi ghjorni prima di u festival di l'arti di a scola, hà cuminciatu à avè cattivi sogni.
Un incubo ca vidu ogni jornu.
Accuminciò a svegliarsi sudannu assai la matina, e si sentiva stancu duranti lu jornu.
Tuttavia, ùn vulia micca causà preoccupazioni inutili à Mieko, è sentia chì perde u so tempu preoccupendu si di una materia cusì banale, allora hà piattatu disperatamente a fatica chì era rimasta in u so corpu. E stava circannu di essiri allegru, comu avìa statu sempri.
Stu ncuvirnu... Stranamente abbastanza, in u so casu, ancu s'ellu era statu tormentatu da lu, ùn si pudia ricurdari nenti di lu quannu si svegliò.
U cuntenutu stessu pare esse cortu, ma si ripete per tutta a notte, attaccendu Ryosaku cum'è un "anellu infinitu".
Ryosaku intuì chì l'incubi li suggerianu qualchì messagiu impurtante, o piuttostu, un "avvertimentu" chì duvia esse cuscente.
...ma nun se ricorda cchiù 'o punto.
Lu stissu si pò diri di nui... Puru Ryosaku, lu personaggiu principali, nun pò fari nenti si nun capisci lu cuntinutu di lu sò sonnu. Nun c'è manera di rispunniri a lu "cambiu" chi sta arrivannu.
In questu modu, ancu s'ellu sentia un'ansietà indescrivibile è un "qualcosa" inquietante è inquietante, nascose disperatamente a so cundizione fisica chì peggiorava ogni ghjornu è prutegge u so amore per Mieko cù testardaggine è coraggio.
☆ ☆ ☆ ☆ ☆
Puru accussì, la cosa strana era ca Ryosaku patìa di na malatia accussì malati pi tantu tempu, ma li sò parenti nun si n'accorgiunu.
A so mamma hà messu u manciari nant'à a tavula, ma ùn hà mai dettu una sola parolla à Ryosaku. E puru so patri...
Puru siddu Ryosaku nun si putìa permetti di manciari, li sò parenti nun si prioccuparu di iddu e mancu parraru cu iddu. E stavanu mangiannu indifferenti comu si nenti avissi canciatu.
I so genitori ùn eranu cuscenti di a so anomalia, è ùn anu fattu nunda per impedisce à Ryosaku d'andà à a scola.
Non importa quantu provava a nasconderla, nun avissi avutu a essiri a nu livellu unni nun avissiru a capiri...
Eppuru, ancu s'è Ryosaku stessu sentiva u putere di "qualcosa" chì travagliava in modu inquietante, ùn si pudia permette di preoccupassi di u cumpurtamentu anormale di i so genitori.
Mieko era 'ncapu a so menti.
Era tuttu pi idda.




